Acest text este o colecție de monologuri scrise de autori celebri și editată de Eve Ensler și Mollie Doyle. Textul a fost scris special pentru festivalul ”Până când violența se va opri” ce a avut loc în iunie 2006 la New York. Începând cu 2007, acestă piesă face parte alături de „Monologurile Vaginului” din textele ale căror drepturi de autor sunt oferite gratuit organizațiilor și grupurilor de inițiativă ce activează în cadrul campaniei Ziua V.
Realizăm trei reprezentații ale piesei, în regia lui Robert Bălan și având în distribuție unsprezece actori și actrițe neprofesioniste.
Aceste piese aduc pe scenă femei și bărbați tineri, motivați să vorbească despre și împortriva violenței împotriva femeilor într-o formă artistică cu scopul de a stimula dezbaterea în cadrul societății și implicarea tinerilor în eradicarea fenomenului.
Prezența bărbaților în rândul autorilor și actorilor aduce în lumină propria lor experiență a violenței împotriva femeilor și felul în care aceasta le-a marcat viața. Prezența ambelor voci în text și pe scenă legitimează faptul că violența împotriva femeilor constituie o violare sistemică a drepturilor omului și că necesită acțiunea comună a ambelor sexe.
Monologurile sunt inspirate, haioase, furioase, spuse din inimă, tragice și frumoase. Împreună crează un portret realist și profund despre cum violența împotriva femeilor ne afectează pe fiecare dintre noi. „O amintire, un monolog, un strigăt și o rugăciune” este o chemare adresată lumii intregi să înceteze violența împotriva femeilor.
Piesa „O amintire, un monolog, un strigăt și o rugăciune” este reprezentată în premieră în România, traducerea fiind realizată de colectivul de actori printr-un proces colaborativ de traducere coordonat de Roxana Marin.